Șerban Nicolae – un harachiri inexplicabil

Motivația lui Dragnea sună simplu: „Aici nu este vorba de libertatea de opinie, de libertatea votului, dar și domnul Șerban Nicolae, ca lider de grup și președinte al Comisiei juridice, a mers acolo susținut politic de către partid și a adoptat, a propus, a susținut și a convins și colegii de partid să susțină niște amendamente pe care partidul nu le susține. (…) Au fost și poziții publice ale mele care au fost cunoscute, asumate de partid, care din păcate nu au fost respectate”.

Mai scurt, Dragnea îl acuză pe președintele juriștilor din Senat, chiar dacă n-o face direct – cel puțin, pentru urechi neavizate -, că a „uneltit” împotriva liniei partidului, atrăgându-i de partea sa și pe ceilalți social-democrați din comisie.

Dacă ne gândim că două dintre amendamentele propuse și adoptate se definesc a fi tot atâtea săgeți otrăvite slobozite spre omoplații liderului PSD, incidentul n-avea cum să fie interpretat drept nevinovat ,de conducerea partidului.

Răspunsul lui Nicolae este neconvingător; ba, mai mult, deloc voalat, îl face răspunzător pe Dragnea: „Eu consider că nu am greșit cu nimic și că nu avea de ce să se ia o astfel de decizie. (…) Din punctul meu de vedere, eu m-am exprimat și m-am comportat public la vederea și a colegilor și a societății. A fost un act de încredere din partea partidului – nu mai există, nu este nicio supărare. (…) Eu le-am spus tuturor colegilor că din punctul meu de vedere nu am greșit cu nimic, nici față de Liviu Dragnea, nici față de partid”, a spus Nicolae.

Dacă a știut Dragnea ceva despre amendamentele propuse și adoptate – și nu vorbim, aici, exclusiv, despre „grațierea actelor de corupție”?! „Oricine era interesat, știa ce prevăd, existând, inclusiv, proteste de stradă pe această temă. (…) La partid, amendamentele nu au fost dezbătute. Ar fi fost o discuție foarte tehnică”, a explicat Șerban Nicolae.

După care, ex-șeful senatorilor juriști și-a încheiat apărarea într-o notă ironică, afirmând că, pentru moment, va continua să facă parte din comisie, dar că trebuie să înțeleagă în ce măsură ideile sale în materie de justiție se împletesc cu cele ale partidului, ca, pe viitor, să nu-i mai jignească pe cei aflați „pe baricadele pro-PSD”. „Deși, deocamdată, nu mi s-a reproșat că aș fi încălcat programul de guvernare pentru justiție”, a conchis Nicolae.

Cum spuneam, lucrurile n-au fost explicate, și nici nu par foarte simplu de explicat.

Să fi fost vorba, în cazul lui Nicolae, de un gest de frondă? De o dorință expresă de exprimare a personalității, atât ca parlamentar, cât și ca jurist? Să fi considerat inutil gestul de a comunica și de a da explicații în Kiseleff? Să fie vorba de manifestarea frustrării generate de faptul că nu i s-a propus portofoliul Justiției?

Sau, mai grav: să fi vrut să transmită un mesaj celor interesați că, la o adică, se poate conta pe el într-un război anti-Dragnea?

Altfel, e limpede că niciunul dintre amendamentele care „stricau” varianta guvernului, lovind în liniștea liderului PSD, n-ar fi rezistat în textul legii adoptate în Camera Deputaților.